Definita cuvantului receptacul
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat.receptaculum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu receptacul
mul (-luri), s. n. – (Mold.) Muselină. Germ. Mull (Scriban). Vezi definitia »
MULTICÁUL, -Ă adj. (Despre plante) Mult ramificat, cu multe trunchiuri. [Pron. -ca-ul. / < fr. multicaule, cf. lat. multicaulis]. Vezi definitia »
ACETÁBUL s. n. 1. cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. 2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul. (< fr. acétabule, lat. acetabulum) Vezi definitia »
TESTÍCUL s.n. (Anat.) Glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii. [< fr. testicule, cf. lat. testiculus]. Vezi definitia »
LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) Vezi definitia »