BEILÍC, beilicuri, s. n. 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești. 2. Vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik. Vezi definitia »

NEVRÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de nevroză. II. adj. care provoacă nevroză; neurotic. (< fr. névrotique) Vezi definitia »

INTRADÉRMIC, -Ă, intradermici, -ce, adj. (Anal.) Situat în dermă. – Din fr. intradermique. Vezi definitia »

PUGILÍSTIC, -Ă, pugilistici, -ce, adj., s. f. 1. Care ține de pugilism, privitor la pugilism. 2. S. f. (Sport; rar) Box. – Din fr. pugilistique. Vezi definitia »

ALTÁIC, -Ă adj. din regiunea munților Altai. ♦ limbi če = limbi turcice, mongole și tunguse. (< fr. altaïque) Vezi definitia »