AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. Vezi definitia »

OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie. Vezi definitia »

-SIMBOLÍE elem. „simbol”. (< fr. -symbolie, cf. gr. symbolon, semn) Vezi definitia »

TIROZINEMÍE s. f. prezența tirozinei în sânge. (< fr. tyrosinémie) Vezi definitia »

NOIÉMBRIE s. m. A unsprezecea lună a anului, care urmează după octombrie; brumar. [Pr.: no-iem-. – Var.: noiémvrie, (înv. și reg.) novémbre s. m. invar.] – Din sl. nojenbrĩ, nojemvri. Vezi definitia »