OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus) Vezi definitia »

XEROGÉL s.n. Material obținut prin uscarea gelurilor. [< fr. xérogel]. Vezi definitia »

JAVÉL s. n. apă de ~ = soluție apoasă de hipoclorit de sodiu, folosit ca dezinfectant. (< fr. /eau de/ Javel) Vezi definitia »

noricél, noricéi, s.m. (reg.) norișor. Vezi definitia »

BEL (în mitologia feniciană), zeu solar, creatorul universului și judecător suprem. În „Vechiul Testament”, apare sub numele Bel-Marduk. Vezi definitia »