GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc¹. Vezi definitia »

voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele Vezi definitia »

ȘIREȚÉL, șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret¹. – Șiret¹ + suf. -el. Vezi definitia »

HIDROGÉL s.n. Gel coloidal în care mediul de dispersie este apa. [< fr. hydrogel]. Vezi definitia »

CRÍGHEL, crighele, s. n. (Germanism) Halbă. – Din germ. Krügel. Vezi definitia »