ICONODÚL, -Ă s. m. f. 1. adept al cultului icoanelor. 2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. (< fr. iconodule) Vezi definitia »

CREDÚL, -Ă adj. Care crede prea ușor, se încrede ușor în cineva sau ceva. [Cf. fr. crédule, lat. credulus]. Vezi definitia »

fenomenul prin care celulele parenchimatoase tumorale stimuleaza formarea unei strome colagenice bogate, excesiv reprezentate Vezi definitia »

a se duce ca vântul și ca gândul expr. a călători foarte rapid. Vezi definitia »

SPÍCUL s. m. 1. spicușor, spiculeț. 2. os mic în formă de spic; fragment de os. 3. corpuscul silicios sau calcaros care intră în componența scheletului spongierilor. (< fr. spicule) Vezi definitia »