REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultalul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitalea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce. Vezi definitia »

GÉNERE s.n. În genere = în general; obișnuit, de obicei. [< it. (in) genere, cf. lat. genus, generis]. Vezi definitia »

REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda. Vezi definitia »

ANGLICIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) angliciza. [< angliciza]. Vezi definitia »

COLABORÁRE s.f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. [< colabora]. Vezi definitia »