LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant). Vezi definitia »

SACRIFICATÓR s.m. (Ant.) Preot care oficia sacrificiile (1). [Cf. lat. sacrificator]. Vezi definitia »

AUDIOPROTECTÓR s.n. Dispozitiv care protejează urechile de zgomotele prea mari. [Cf. it. audioprotettore]. Vezi definitia »

PONÓR, ponoare, s. n. 1. (Pop.) Povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren. 2. Formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit. – Din sl. ponorŭ. Vezi definitia »

năbăsăditór, năbăsăditoáre, adj. (reg.) tăcut, morocănos. Vezi definitia »