hălăduí (-uésc, hălăduít), vb. – 1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălășlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în față” (DAR). – Der. hălăduință, s. f. (lăcaș). Vezi definitia »

Hârmui, vb. tranzitiv, reflexiv. IV 1. (La animale) A dezlâna, a destrăma, a sfașia blana unui animal. Ex: Pisica a fost hârmuită de câini. 2. (Despre oameni și animale) A se încăiera, a se hârjoni, a se ciondăni, a se hărțui. Ex: S-au hârmuit toată noaptea. 3. (Referitor la stofe) A zdrențui, a ferfenți, a rupe, a găuri, a flenduri, a jerpeli. Ex: Ce-s cu pantalonii aștia hârmuiți? Trims de Alexandru & Marin Vezi definitia »

COLBUÍ vb. IV. v. colbăi. Vezi definitia »

HĂUÍ, pers. 3 hắuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee. Vezi definitia »

SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui. Vezi definitia »