INCÉNDIU s.n. Foc mare; pârjol. [Pron. -diu. / < lat. incendium, cf. it. incendio, fr. incendie]. Vezi definitia »

TANTÁLIU s.n. v. tantal. Vezi definitia »

STÁDIU s.n. 1. Veche măsură pentru distanțe la greci și romani (în lungime de circa 125 de pași). 2. Etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, a unui proces; fază. [Pron. -diu, pl. -ii. / < lat. stadium, cf. fr. stade]. Vezi definitia »

INDÍCIU s. n. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice) Vezi definitia »

stâncíu, stâncíe, adj. (înv.; despre munți, terenuri) stâncos. Vezi definitia »