COREGÉNȚĂ s. f. funcție, demnitate de coregent; perioada cât durează. (< fr. corégence) Vezi definitia »

BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola]. Vezi definitia »

LÁTURĂ, laturi, s. f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcție. ◊ Loc. adv. În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte și în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; fig. pe ocolite, indirect. ◊ Loc. prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ◊ Expr. A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva. ♦ (Înv. și pop.) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut. ◊ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Pl. și: lături. – Var.: láture s. f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris). Vezi definitia »

HIGROFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care crește în condiții de mare umiditate, fără a fi însă acvatică. [< fr. hygrophyte, cf. gr. hygros – umed, phyton – plantă]. Vezi definitia »

manșétă (manșéte), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget. Vezi definitia »