Definita cuvantului scânteiuță
SCÂNTEIÚȚĂ, scânteiuțe, s. f. I. Scânteioară (1). II. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochișor (2) (Angallis arvensis). 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumărea. [Pr.: -te-iu-] – Scânteie + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scânteiuță
MAROCHÍNĂ s.f. v. marochin. Vezi definitia »
plăpấnă, plăpấne, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »
BOGDAN VODĂ, com. în jud. Maramureș, pe Iza; 4.210 loc. (1991). Fabrică de piese de schimb auto; secție de covoare persane. Ruinele bisericii Bogdăneștilor (sec. 14); biserică de lemn (sec. 18). Pînă în 1968 s-a numit Cuhea. Vezi definitia »
halastâncă s.f. (reg., înv.) stambă ordinară; pânză de Holstein. Vezi definitia »
RECURÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ◊ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. ♦ (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence) Vezi definitia »