turn (-nuri), s. n. – 1. Construcție prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcțiile din jur. – 2. Tură, piesă de șah. Germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y). Vezi definitia »

SAXHÓRN s. n. familie de instrumente muzicale de suflat, din alamă, în fanfare și orchestre (althorn, fligorn, eufoniu etc.). (< germ. Saxhorn, fr. saxhorn) Vezi definitia »

LEGHÓRN s. n. rasă de găini foarte bune producătoare de ouă. (< engl. leghorn) Vezi definitia »

SEMPITÉRN, -Ă adj. veșnic, etern, nepieritor. (< lat. sempiternus, it. sempiterno) Vezi definitia »

NOCTÚRN, -Ă adj. Care se face sau se petrece noaptea; de noapte. [Cf. fr. nocturne, lat. nocturnus]. Vezi definitia »