FAGOPIRÍSM s.n. Boală a animalelor domestice, care se manifestă printr-o mare sensibilitate la acțiunea luminii solare după ingerarea de hrișcă. [< fr. fagopyrisme]. Vezi definitia »

MENȘEVÍSM s. n. curent liberal apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democrației ruse, care se opunea prevederilor programatice marxist-leniniste. (< rus. menșevizm) Vezi definitia »

PLATONÍSM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintâi. 2. Iubire platonică. [Cf. fr. platonisme, it. platonismo < Platon – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

DIDACTICÍSM s. n. folosire exagerată a principiilor și metodelor didactice; tendința de a instrui cu orice preț. (după it. didatticismo) Vezi definitia »

ELECTROTRAUMATÍSM s. n. electrocutare. (< fr. électrotraumatisme) Vezi definitia »