OMNIBÚS s.n. v. omnibuz. Vezi definitia »

tarháus s.n. (reg.) loc rău în munte. Vezi definitia »

CIROCÚMULUS s.n. (Met.) Tip de nori de mare altitudine, formați din grupe albe separate. [< fr. cirro-cumulus]. Vezi definitia »

TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus]. Vezi definitia »

SOLÍDUS s. n. (tehn.) curbă, loc geometric al punctelor care reprezintă terminarea solidificării într-o diagramă de echilibru termic. (< fr. solidus) Vezi definitia »