púlă (púle), s. f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. Lat. pulla, f. de la pullus „pui” (Crețu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid polla „membru viril”, it. uccello „membru viril”, bg. patka „rață” și „penis”, rus. potka „pasăre” și „penis”, rus. petych „cocoș” și „penis” etc. Der. din lat. pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s. m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco „codoș”, portare i polli „a codoși” pornesc de la același cuvînt. Vezi definitia »

PÓȘTĂ s. f. instituție publică care asigură transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor, a banilor etc.; clădirea în care funcționează. (< germ. Post, fr. poste) Vezi definitia »

a sufla ca o balenă / ca o locomotivă expr. a gâfâi, a respira sacadat. Vezi definitia »

MITOLOGIÁDĂ s.f. Subiect artistic luat din mitologie. [Pron. -gi-a-. / < fr. mythologiade]. Vezi definitia »

LEUCOBÁZĂ s.f. Compus obținut prin reducerea anumitor materii colorante și care prin oxidare formează din nou materia colorantă respectivă; leucoderivat. [< germ. Leukobase, fr. leucobase]. Vezi definitia »