a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii. Vezi definitia »

CARÉNĂ s.f. 1. Partea din corpul navei care stă sub apă. ♦ Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă. 2. Porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, care ia naștere prin unirea celor două petale inferioare. 3. Ieșitură a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la păsări. [Pl. -ne. / < fr. carène, it. carena]. Vezi definitia »

tocmitúră, tocmitúri, s.f. (înv.) înfățișare, alcătuire. Vezi definitia »

ANAPTÍXĂ s.f. (Fon.) Introducere a unei vocale între două consoane. [Pl. -xe. / < fr. anaptyxe, cf. gr. anaptyxis – deschidere < ana – în sus, ptyssein – a desfășura]. Vezi definitia »

LIROGHITÁRĂ s.f. Instrument muzical de forma unei lire, cu coarde montate ca la chitară. [< fr. lyro-guitare]. Vezi definitia »