BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui. Vezi definitia »

UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui. Vezi definitia »

ÎMPIETRÍT, -Ă, împietriți, -te, adj. 1. (În basme) Care a fost prefăcut în piatră; petrificat. 2. Fig. Nemișcat, încremenit, înlemnit. ♦ Nesimțitor, insensibil. – V. împietri. Vezi definitia »

pietreluít, pietreluítă, adj. (reg.; despre șosele, străzi, curți) pietruit. Vezi definitia »

CERUZÍT s.n. Carbonat natural de plumb. [Var. ceruzită s.f. / < fr. cérusite]. Vezi definitia »