Definita cuvantului surdină
SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu surdină
DÉMĂ s.f. 1. Împărțire administrativă în Grecia antică și în Imperiul bizantin. 2. Miliție orășenească și funcție politică în Bizanț. [< fr. dème, cf. gr. demos – popor]. Vezi definitia »
BOTRIOMICÓZĂ s. f. boală infecțioasă, frecventă la cai și la om, caracterizată prin formarea unor tumori numite impropriu botriomicoame. (< fr. botryomycose) Vezi definitia »
FTALEÍNĂ s. f. denumire generică dată unor compuși organici prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. (< fr. phtaléine) Vezi definitia »
NARCOTÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, somnifer ușor, tonic și calmant al tusei. (< fr. narcotine) Vezi definitia »
júbră, júbre, s.f. (reg.) zgârbă, bubă, zgrăbunță, pușche. Vezi definitia »