INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este fără activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanțe, elemente) Care nu reacționează. – Din fr. inactif. Vezi definitia »

ENUNȚIATÍV, -Ă adj. Care enunță, care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă (și s.f. ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pron. -ți-a-. / cf. it. enunziativo]. Vezi definitia »

OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif. Vezi definitia »

CĂCĂLIV, căcălivi, s.m. 1. Ingălat, prost, necizelat, suprficial in tot ce face, persoana căreia toate îi ies pe dos. Vezi definitia »

EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif]. Vezi definitia »