ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială). [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. Vezi definitia »

REMISIÚNE s.f. (Liv.) 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. (Med.) Atenuare temporară a manifestărilor unei boli. 3. Remitere. [< lat. remissio, fr. rémission]. Vezi definitia »

MISDIVIZIÚNE, misdiviziuni, s. f. (Biol.) Diviziune anormală, transversală, a centromerului. [Pr.: -zi-u-] – Din engl. misdivision. Vezi definitia »

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere. Vezi definitia »

CATECOLAMÍNE s. f. pl. compuși aromatici aminați de tipul adrenalinei. (< fr. catécholamines) Vezi definitia »