DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore) Vezi definitia »

opór (opoáre), s. n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniță, s. f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea). Vezi definitia »

ARPENTÓR s.m. Specialist în măsurători de terenuri. [< fr. arpenteur]. Vezi definitia »

ADIMENITÓR, -OÁRE, adj. v. ademenitor. Vezi definitia »

SUDÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în lucrări de sudură. (< fr. soudeur) Vezi definitia »