SFAGNOLOGÍE s. f. studiul mușchilor de pământ din care se formează turba. (< fr. sphagnologie) Vezi definitia »

ORÁȚIE, orații, s. f. 1. (Pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (Livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (Înv.) Oratoriu¹ (1). [Var.: orațiúne s. f.] – Din lat. oratio, -onis. Vezi definitia »

ZOOPALEONTOLOGÍE s. f. știință care studiază animalele fosile. (< fr. zoopaléontologie) Vezi definitia »

ESOFAGOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere anormală a peretelui esofagian, provocată de acțiunea sucului gastric în urma vomismentelor frecvente. [Gen. -iei. / < fr. oesophagomalacie, cf. gr. oesophagos – esofag, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

POLITOPÍE s. f. 1. localizare a unei boli în mai multe organe sau țesuturi. 2. (biol.) diversificare a mai multor populații locale în funcție de condițiile de biotop. (< fr. polytopie) Vezi definitia »