COLÍNĂ¹ s. f. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită. (<fr. colline, lat. collina) Vezi definitia »

ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita]. Vezi definitia »

BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință. Vezi definitia »

slomneálă, slomnéli, s.f. (reg.) 1. îngăimare. 2. încercare de a descifra sau de a deprinde o melodie, un cuvânt. 3. zvonire. 4. bănuială; dibuire. Vezi definitia »

ARSĂTÚRĂ, arsături, s. f. Ardere; arsură (4). – Din ars + suf. -ătură. Vezi definitia »