ghimíe (ghimíi), s. f. – Corabie, navă. Tc. gemi (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 709), cf. alb. gemi, bg. semiĭa. Sec. XVIII, înv. – Der. ghimigiu, s. m. (înv., marinar), din tc. gemici. Vezi definitia »

POTAMOLOGÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor curgătoare. – Din fr. potamologie. Vezi definitia »

NECROMANÍE s. f. preocupare morbidă pentru moarte, pentru morți. (< lat., engl. necromania) Vezi definitia »

CONVÉCȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părtilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection. Vezi definitia »

HEMOGLOBINOMETRÍE s. f. determinare a cantității de hemoglobină din sânge. (< fr. hémoglobinométrie) Vezi definitia »