Definita cuvantului cânepă
CẤNEPĂ, cânepe, s. f. 1. Plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze alterne dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa). ◊ Cânepă indiană = varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ◊ Compus: cânepa-codrului = cânepioară (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). – Lat. *canapa (= cannabis).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cânepă
MÁTCĂ, mătci, s. f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaș, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. Fig. Origine, obârșie, început, izvor; spec. loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ◊ Expr. Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor. – Din bg., scr. matka. Vezi definitia »
BLUÉTĂ s. f. 1. mică operă literară fără pretenții. 2. bagatelă (2). (< fr. bluette) Vezi definitia »
ORĂȘEÁNCĂ, orășence, s. f. Locuitoare a unui oraș; orășeană. – Orășean + suf. -că. Vezi definitia »
HIPORCHÉMĂ s.f. (Ant.) Cântec însoțit de dans în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. [< gr. hyporchema, cf. fr. hyporchème]. Vezi definitia »
BLEFAROCONJUNCTIVÍTĂ s. f. inflamație a conjunctivei și a pleoapei. (< fr. blépharo-conjonctivite) Vezi definitia »