hintéu (hintéie), s. n. – 1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob). Vezi definitia »

zeu din egiptul antic cu capul de hipopotam[behemot, de unde ii si vine numele]si corp de om Vezi definitia »

CHEU s.n. v. chei. Vezi definitia »

ATENEU, revistă social-culturală județeană. Apare din 1964, lunar, la Bacău. Vezi definitia »

a se lăsa greu expr. (d. femei) a nu se lăsa sedusă ușor. Vezi definitia »