MOLINÍSM s. n. doctrină formulată de iezuitul spaniol Luis Molina, care a încercat să pună de acord predestinarea cu liberul-arbitru. (< fr. molinisme) Vezi definitia »

OPERAȚIONALÍSM s. n. curent în metodologia și filozofia științei contemporane care consideră că semnificația noțiunilor utilizate în știință se reduce la operațiile efectuate de cercetător în cursul folosirii sau verificării acestor noțiuni. (< engl. operationalism) Vezi definitia »

ANIMÍSM s.n. Credință primitivă potrivit căreia obiectelor și fenomenelor naturii li se atribuie suflet; personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. [< fr. animisme, cf. lat. anima – suflet]. Vezi definitia »

BERNSTEINÍSM s.n. Curent revizionist reformist antimarxist în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul sec XIX și începutul sec. XX în Germania, care propaga revizuirea în spirit idealist a tezelor fundamentale ale socialismului științific, ale filozofiei și ale economiei politice marxiste. V. revizionism, reformism. [Pron. -ștai-. / cf. Bernstein – conducător al social-democrației reformiste germane]. Vezi definitia »

EXOTERÍSM s.n. Învățătură parțială a unei doctrine, ritual care putea fi cunoscut și de profani. [< fr. éxotérisme]. Vezi definitia »