LAWRÉNȚIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: lorénțiu] – Din fr. lawrencium. Vezi definitia »

OSTENSÓRIU s.n. (Bis.) Piesă de orfevrărie, cutiuță așezată în altar la catolici, în care se păstrează ostia. [Pron. -riu. / < fr. ostensoir]. Vezi definitia »

saegíu (saegíi), s. m. – Băiat la cai, rîndaș. – Var. saigiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). Vezi definitia »

BELOIU, Nicolae (1927-2003, n. Ocnița, jud. Dîmbovița), compozitor român. Prof. univ. la București. Lucrări simfonice și camerale („Concert de cameră pentru două viori și violă”, „Clopotele Albei Iulia”, „Septet scenic”). Vezi definitia »

PREJUDÍȚIU s. n. v. prejudiciu. Vezi definitia »