PRECIPITÍNĂ s.f. Tip de anticorpi care produc precipitarea antigenilor din soluții. [< fr. précipitine]. Vezi definitia »

ROMÁNȘĂ s. f. Ramură vestică a limbii retoromane. – Din fr. romanche. Vezi definitia »

TRANSCENDÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este transcendent. 2. (în filozofiile religioase) ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. ◊ (în existențialism) situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită; (p. ext.) condiție a omului ca ființă care depășește natura. ◊ (în fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. (< fr. transcendance) Vezi definitia »

PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. Vezi definitia »

RUSCÚȚĂ, ruscúțe, s.f. ~ 5. Plantă erbacee cu flori roșii, care crește prin semănături. (Adonis aestivalis). Vezi definitia »