spunătór, spunătoáre, adj. s.m., n. și f., adj. (înv.) 1. (s.m.) propovăduitor, predicator. 2. (s.m. și f.) povestitor. 3. (s.m. și f.) persoană care dezvăluie o taină. 4. (s.n.) cazul prepozițional (în gramatică). 5. (s.n.) exponent (în matematică). 6. (adj.) revelator, semnificativ. Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). Vezi definitia »

CONFÍTEOR s.n. Rugăciune catolică în timpul liturghiei sau înainte de împărtășanie. [Pron. -te-or. / < lat. confiteor – eu declar, cuvânt cu care începe această rugăciune]. Vezi definitia »

FLAGELATÓR, -OÁRE adj. care flagelează. (< fr. flagellateur) Vezi definitia »

TELEVIZÓR s. n. aparat pentru recepționarea imaginilor transmise prin televiziune (1). ◊ (fam.) micul ecran. (< fr. téléviseur) Vezi definitia »