RECOGNITÍV, -Ă adj. (despre acte) prin care se recunoaște o obligație. (< fr. récognitif) Vezi definitia »

SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus. Vezi definitia »

actív³ (bunuri) s. n., pl. actíve Vezi definitia »

SUBJONCTÍV, subjonctive, s. n. (Gram.) Conjunctiv. – Din fr. subjonctif. Vezi definitia »

sufocatív, sufocatívă, adj. (înv.; despre respirație) care este însoțit de senzația de sufocare; sugrumător. Vezi definitia »