HUMEÍSM s.n. Concepția filozofului englez Hume. [Pron. hü-me-ism. / < fr. humeisme, cf. David Hume – filozof, economist și istoric englez]. Vezi definitia »

MAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ◊ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ♦ Capitol al fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. [Cf. fr. magnétisme, germ. Magnetismus]. Vezi definitia »

TAILORÍSM s.n. Metodă de organizare a muncii, în cadrul căreia normele de muncă se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat randament și care duce astfel la creșterea substanțială a intensității muncii. [Scris și taylorism. / < fr. taylorisme, cf. Taylor – inginer și economist american]. Vezi definitia »

ATONÍSM s.n. Cult monoteist constând în adorarea discului solar, considerat ca aspect vizibil al divinității. [Cf. Aton – soarele la vechii egipteni]. Vezi definitia »

TUȚIORÍSM s. n. orientare etică probabilistică care afirmă că acțiunile umane nu trebuie să urmeze opiniile probabile, ci numai pe cele sigure. (< fr. tutiorisme) Vezi definitia »