PALPATÓR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de măsurat și de control, care sesizează neregularitățile unei suprafețe. 2. dispozitiv al unei mașini agricole pentru urmărirea neregularităților terenului, a modului de dispunere a plantelor, în scopul reglării poziției organelor de lucru ale mașinii. 3. dispozitiv de comandă automată a mecanismului de alimentare a mașinii de țesut cu fir de bătătură. (< it. palpatore) Vezi definitia »

PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. f. Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. S. n. Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + suf. -tor. Vezi definitia »

STIVATÓR s. m. muncitor care stivuiește mărfurile în magazia unei nave. (< it. stivatore) Vezi definitia »

TORCĂTÓR, -OÁRE, torcători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător. Vezi definitia »

prederegătór, prederegătóri, s.m. (înv.) persoană cu funcții laice sau ecleziastice înalte. Vezi definitia »