GLIPTOTÉCĂ s.f. (Liv.) Colecție de pietre gravate; (p. ext.) muzeu unde se țin astfel de colecții. [Gen. -cii. / cf. fr. glyptothèque, germ. Glyptothek < gr. glyptos – gravat, theke – cutie]. Vezi definitia »

mócrotă (-te), s. f. – Umoare, secreție. Sl. mokrota, din mokrŭ „umed”. Sec. XVI, înv. Cf. moceră. Vezi definitia »

ELECTROANALÍZĂ, electroanalize, s. f. Totalitatea metodelor electrochimice folosite în analiza chimică cantitativă; analiză electrochimică. [Pr.: -tro-a-] – Din germ. Elektroanalyse, fr. électro-analyse. Vezi definitia »

ERITRÓZĂ s. f. 1. aspect roșu congestiv al pielii și al mucoaselor. ◊ hiperplazie a țesuturilor formatoare de hematii. 2. monozaharidă cu patru atomi de carbon. 3. predispoziție de a roși. (< fr. érythrose) Vezi definitia »

BURSÍTĂ s.f. Inflamație a burselor seroase; higromă. [< fr. boursite]. Vezi definitia »