AUTOFÁG, -Ă adj. care prezintă autofagie. (< fr. autophage) Vezi definitia »

pribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal). Vezi definitia »

NECROFÁG, -Ă adj., s.m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. [< fr. nécrophage, cf. gr. nekros – mort, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

părág s.n. (reg.) fân de calitate inferioară, cu buruieni. Vezi definitia »

HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarág s. m.] – Cf. magh. hadaró. Vezi definitia »