Definita cuvantului optativ
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu optativ
NONFIGURATÍV, -Ă adj. (despre unele arte) care nu reprezintă realul; abstract. (< fr. non-figuratif) Vezi definitia »
CONFIGURATÍV, -Ă adj. Referitor la configurație; configurațional. [Cf. fr. configuratif, it. configurativo]. Vezi definitia »
PROCLAMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [Cf. it. proclamativo]. Vezi definitia »
CONCLUZÍV, -Ă, ocluzive, adj. v. conclusiv. Vezi definitia »
ALITERATÍV, -Ă adj. Referitor la aliterație. [Cf. fr. allitératif]. Vezi definitia »