DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite. Vezi definitia »

PITÚRĂ s. f. vopsea specială pe bază de ulei sau rășini, pentru nave. (< it. pittura) Vezi definitia »

CAOLINÓZĂ s. f. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de argilă, amestecat cu cuarț, la muncitorii din industria ceramică. (< engl. kaolinosis) Vezi definitia »

TUBULONEFRÍTĂ s. f. inflamație a zonei tubulare a rinichiului. (fr. tubulonéphrite) Vezi definitia »

MÍȘUNĂ² s. f. v. mișină. Vezi definitia »