ÁXĂ s. f. 1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. 4. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor. (< fr. axe, germ. Achse) Vezi definitia »

SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette. Vezi definitia »

CERTOZÍNĂ s.f. Procedeu de încrustație cu elemente de os sau fildeș pe fond de lemn negru în motive geometrice mici. [Cf. it. certosina]. Vezi definitia »

SÍLVĂ s. f. unitate de măsură convențională, de 1 m³, care stă la baza unui tarif unic de cubaj, în silvicultură. (< lat. silva) Vezi definitia »

GEOTECTÓNICĂ s.f. Disciplină care studiază structura scoarței Pământului. [Cf. germ. Geotektonik, fr. géotectonique]. Vezi definitia »