Definita cuvantului ascensiune
ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială). [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ascensiune
INSIȚIÚNE s. f. (herald.) partiție realizată în câmpul unui scut, centru al vârfului inferior al scutului triunghiular. (< lat. insitio, altoire) Vezi definitia »
AMPLEXIÚNE s.f. (Rar) Îmbrățișare, cuprindere; tratare sumară. [Cf. fr. amplexion, lat. amplexio]. Vezi definitia »
INDICȚIÚNE s.f. (Liv.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. indictio, fr. indiction]. Vezi definitia »
ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene. Vezi definitia »
MITIGAȚIÚNE s.f. v. mitigație. Vezi definitia »