ESENȚIALÍSM s. n. 1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului. 2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității. 3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele. (< fr. essentialisme) Vezi definitia »

MISONEÍSM s. n. aversiune, sentiment de neîncredere față de tot ceea ce este nou sau în schimbare. (< fr. misonéisme) Vezi definitia »

ACORTICÍSM s. n. încetare a secreției corticosuprarenalei. (< fr. acorticisme) Vezi definitia »

BIGOTÍSM s. n. Atitudine, comportare de bigot; bigoterie, habotnicie. – Din fr. bigotisme. Vezi definitia »

POLTRONÍSM s. n. (Rar) Lașitate. – Poltron + suf. -ism. Vezi definitia »