LÓNJĂ s. f. piesă mobilă ajutătoare, la învățarea unor mișcări acrobatice, în gimnastică, sărituri în apă etc. ◊ curea de piele, coardă pentru dresajul cailor și câinilor. (< fr. longe) Vezi definitia »

flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR. Vezi definitia »

lîncótă (lâncóte), s. f. – Înșelăciune, păcăleală, minciună. Sl. ląkota „undiță” (Scriban). – Sec. XVI, înv. – Der. lîncoti, vb. (a amăgi, a înșela, a minți), cf. sl. lankovati. Vezi definitia »

SFĂNȚOÁICĂ, sfănțoaice, s. f. (Înv.) Monedă care valora jumătate de sfanț. – Sfanț + suf. -oaică. Vezi definitia »

rî́ză (rîze), s. f. – Cîrpă, zdreanță. Sl. riza „îmbrăcăminte” (Cihac, II, 315), cf. sb., cr., rus. riza „îmbrăcăminte”, bg. riz „cămașă”, alb. rizë „batistă, cîrpă”. În Trans. – Der. rîzos, adj. (zdrențăros). Vezi definitia »