COMPLETÍV, -Ă adj. Care complinește, care servește drept complement. ◊ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif]. Vezi definitia »

s.n.dispozitiv de metal,de sticla,de hartie etc. folosit pentru a indrepta lumina unei lampi intr-o anumita directie [fr. abat-jour] Vezi definitia »

LEGISLATÍV, -Ă adj. Care se referă la legi. ♦ Care face legi. ◊ Organ legislativ = organ care elaborează și adoptă legile. [Cf. fr. législatif]. Vezi definitia »

EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif]. Vezi definitia »

substantiv; – polonic; regionalism din Transilvania, zona Salaj; provina din limba maghiara. Vezi definitia »