ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika]. Vezi definitia »

ștérgé-mắ Vezi definitia »

BĂSMĂLÚȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. Vezi definitia »

FOTOLUMINESCÉNȚĂ, fotoluminescențe, s.f. (Fiz.) Denumire comună dată fluorescenței, fosforescenței și altor fenomene asemănătoare, în care se produce o emisiune de lumină prin iluminarea prealabilă a substanței emițătoare sau prin iradierea ei cu radiații ultraviolete ori cu raze X. – Din fr. photoluminescence. Vezi definitia »

a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă. Vezi definitia »