brió s. m. – Însuflețire, vivacitate. It. brio, cf. fr. brio (accentul ca în it.). Vezi definitia »

io – Formulă care precedă, în documentele și înscrisurile oficiale, numele domnitorilor Țării Românești, și apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl. io, în documentele muntenești (sec. XIV). Originea sa nu este precizată cu claritate; se pare că este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. În rom. trebuie să se fi confundat cu io, pronunțare vulgară a lui eu, pron. pers. de pers. I sing. Fără circulație reală. Vezi definitia »

CONDRIO- elem. condr(o)-. Vezi definitia »

PLIO- elem. pleo-. Vezi definitia »

GLACIO- v. glaciar. Vezi definitia »