CLEUÁSM s. n. figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat. (< fr. cléuasme, gr. kleuasmos) Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme]. Vezi definitia »

CLEUÁSM s.n. (Lit.) Figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat sau că altcineva este vinovat. [< fr. cléuasme, cf. gr. kleuasmos]. Vezi definitia »

MARXÍSM s.n. (În ideologia marxistă) Concepție științifică despre lume a proletariatului revoluționar, întemeiată de Marx și Engels; teoria și practica comunismului științific. [< fr. marxisme, rus. marksizm, cf. Karl Marx – filozof și economist socialist german]. Vezi definitia »

BAPTÍSM s. n. doctrină a unei secte creștine protestante care nu admite botezul decât la vârsta adultă. (< fr. baptisme) Vezi definitia »