MAJORÁNT s. m. (mat.) element, număr mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. (< fr. majorant) Vezi definitia »

adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénți; f. adiacéntă, pl.adiacénte Vezi definitia »

FORMÁNT, formanți, s. m. (Fon.) Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. ♦ (Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. – Din fr. formante. Vezi definitia »

TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. Vezi definitia »

OBSECVÉNT, -Ă, obsecvenți, -te, adj. (Despre o vale) Care are o direcție de curgere contrară direcției de înclinare a straturilor. – Din fr. obséquent. Vezi definitia »