ANTROPOMÓRFIC, -Ă adj. antropomorf. (< fr. anthropomorphique) Vezi definitia »

sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »

a veni cu ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm. Vezi definitia »

NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Ne- + statornic. Vezi definitia »

TRAUMATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la traumatologie. [< fr. traumatologique]. Vezi definitia »