Definita cuvantului exclusiv
EXCLUSÍV, -Ă adj. Care se exclude unul pe altul. ♦ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluzându-se orice altă posibilitate. ♦ În afară de, exceptând. [Pron. ecs-clu-, var. excluziv, -ă adj. / cf. fr. exclusif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu exclusiv
FRECVENTATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată o repetare a unei acțiuni. (< lat. frequentativus, fr. fréquentatif) Vezi definitia »
CONFIRMATÍV, -Ă adj. care confirmă. (< fr. confirmatif) Vezi definitia »
CREATÍV, -Ă adj. (Liv.) Care se referă la acțiunea de a crea; pertinent creației; creator. [Cf. it. creativo]. Vezi definitia »
CVIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »
DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus. Vezi definitia »