COFETÁR, cofetari, s. m. Persoană care face sau vinde produse de cofetărie. – Cofet (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ar. Vezi definitia »

LIBRÁR s.m. Vânzător de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. [Cf. fr. libraire, lat. librarius]. Vezi definitia »

SINGULÁR, -Ă adj. 1. Care se referă, care privește pe unul singur. ◊ Număr singular (și s.n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte etc.; (log.) judecăți singulare = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. Neobișnuit, extraordinar; unic, bizar. ♦ Rar, excelent, unic. // s.n. Categorie filozofică desemnând ceea ce aparține unui obiect sau proces, deosebindu-l de celelalte; individual. [< lat. singularis]. Vezi definitia »

SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári. Vezi definitia »

FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmițat. – Din fr. fragmentaire. Vezi definitia »